Hilar

Editura Nemira a publicat recent o cărţulie foarte simpatică, despre care eu am mai scris. Se numeşte ‘Aristotel şi furnicarul merg la Washington- mic antitratat de abureală politică’, şi e scrisă de Thomas Cathcart şi Daniel Klein. După cum se poate deduce din titlu, cartea se ocupă de diversele modalităţi în care politicienii, pentru a fi cât mai persuasivi, siluiesc logica. Şi, credeţi-mă, sunt atâtea poziţii, încât ar ieşi de-o Kama Sutra !
Acum n-o să vă delectez, însă, cu flotări logice. O să vă pun în faţă una dintre cele mai abjecte şi tâmpite mostre de comportament electoral. Îi aparţine lui Hillary Clinton, şi a fost recoltată în timpul ultimei campanii pentru preşedinţie din SUA. Invitată la un post TV de nişă(gastronomie şi artă culinară), candidata noastră a arătat cu prisosinţă cât de dezumanizant poate ajunge comportamentul politicianist. Iat-o pe cucoană cum trage din toate poziţiile în electoratul-ţintă, alcătuit din gospodine:

‘RACHEL RAY(moderatoarea emisiunii) : Bună, Hillary. Doamne, dar ce bine arăţi ! Obişnuieşti să găteşti în costum cu pantalon ?
HILLARY CLINTON : Asta-i o întrebare grozavă, Rachel. O întrebare cu adevărat minunată, care stârneşte ecouri în sufletul meu şi în toate celelalte fete şi femei muncitoare din această extraordinară ţară a noastră.
R.R.: Deci găteşti în costum cu pantalon?
H.C. : Păi, fireşte că eu nu pot răspunde în numele lui Michelle Obama la această întrebare ; dacă ea vrea să gătească în pantaloni, cred că este dreptul ei. Aceasta e esenţa ţării noastre, libertatea de a găti în orice vestimentaţie doreşti.
R.R. : Uite ce e, mai avem numai trei minute înainte de a scoate sufleul din cuptor. Găteşti în costum cu pantalon, doamnă senator ?
H.C. : Da şi nu. Aş găti în costum cu pantalon. Aşa cum am spus de multe ori, nu este nimic rău în a găti astfel. Dar de fapt…şi dovezile arată că acest lucru e adevărat…eu nu gătesc. Nu că aş crede că e ceva rău în a găti, adică dacă…
R.R. : Pfuu ! Vino să vezi sufleul ăsta !
H.C. : Extraordinar ! Îmi dai şi mie reţeta ?’

Nici un comentariu n-ar putea spori farmecul textului. Nu-i aşa ?