Doua citate

Un strop de poezie românească, din secolul al XVI-lea: Neagoe Basarab, în « Învăţăturile » sale, citat de Noica : « Că, mai întâi de toate, este tăcerea, iar tăcerea face oprire, oprirea face umilinţă şi plângere, iar plângerea face frică, şi frica face smerenie, smerenia face socoteală de cele ce vor să fie, iar acea socoteală face dragoste, şi dragostea face sufletele să vorbească cu îngerii. Atuncea va pricepe omul că nu este departe de Dumnezeu. » Ce drum către îndumnezeire : tăcere-oprire-umilinţă şi plângere-frică-smerenie-socoteală de cele ce vor să fie-dragoste.
Şi, din acelaşi volum-« Pagini despre sufletul românesc »- un alt citat, de astă dată chiar din Noica : « Noi ştim că la sfărşitul veacului acestuia poporul românesc va număra 50 sau 60 de milioane de locuitori. Dacă ne frământăm astăzi, pe un plan ori altul, e pentru ca atunci să ne merităm istoria. » Aceasta profeţie, distractivă pentru noi cei de azi, a fost făcută cu ocazia unei conferinţe ţinute la Berlin, în 1943. E interesantă mai ales pentru cei care-l acuză pe filosof de colaborare cu regimul comunist, pentru că arată, o dată în plus, că protocronismul promovat de Ceauşescu a avut puncte de întâlnire cu mesianismul lui Noica şi al altor congeneri ai săi. Altfel spus, mariajul a avut şi partea lui de dragoste, n-a fost doar din interes…